Interviu cu prof.univ.dr. Gabriela Jimborean „Cancerul bronhopulmonar este o boala parșivă, puțin simptomatică o lungă perioadă de timp”

Plecând de la tema ediției din acest an a Conferinței Regionale de Cancer Bronhopulmonar Oltenia, ce va avea loc între 7-8 septembrie la Craiova – „Managementul de caz al pacientului bronhopulmonar de la diagnosticul în cabinetul medicului de familie la servicii paliative”, ne-am propus să inițiem o serie de interviuri în cadrul cărora să discutăm cu specialiștii care fac parte din echipa multidisciplinară implicată în aplicarea corectă a tratamentului în cazul cancerului bronhopulmonar.

După discuția cu dr. Dalia Mosorescu, medic de familie din Craiova, care ne-a oferit informații utile privind diagnosticul precoce al cancerului bronhopulmonar, am stat de vorbă cu prof.univ.dr. Gabriela Jimborean, pneumolog,  șeful secțiunii de Cancer Pulmonar al Societății Române de Pneumologie care va fi prezentă între 7-8 septembrie la Conferința regională de Cancer Bronhopulmonar de la Craiova. Înscrierile la eveniment se pot face completând formularul direct pe  https://houston.ro/cancer-bronhopulmonar/

Doar 25% din cazuri sunt operabile cu viză curativă

Care este de obicei traseul pacientului cu cancer bronhopulmonar și când ajunge acesta la pneumolog?
Din păcate cancerul bronhopulmonar este târziu diagnosticat (doar 25% din cazuri sunt operabile cu viză curativă) restul cazurilor sunt diagnosticate în faze avansate când se poate efectua doar chimioterapie, imunoterapie, radioterapie sau paleație.

Pacientul cu simptome de CBP se prezintă de regulă la medicul de familie de unde este trimis la specialistul pneumolog care, după un examen clinic și o radiografie, poate ridica suspiciunea de CBP și efectua o bronhoscopie. Urmează apoi multiple alte investigații pentru confirmare și stadializare. Se solicită un examen oncologic și împreună se stabilește conduita terapeutică (sau lărgirea investigațiilor). În funcție de stadiul de boală (stadializarea TNM – T = tumor, N = «nodes»  – invazie ganglionară și M = metastaze) și de forma histopatologică precis confirmată, pacientul este îndrumat spre chirurgie toracică, radioterapie/imunoterapie/chimioterapie sau doar paleație în stadiile avansate. 

Atenție la tusea care nu trece de la medicație simptomatică sau alte tratamente

Când trebuie să ne îngrijoreze tusea? Există anumite caracteristici ale tusei specifice cancerului bronhopulmonar?
Tusea care nu trece de la medicație simptomatică sau alte tratamente antibiotice/antiinflamatoare sau bronhodilatatoare și care nu se explică prin alte boli – pneumonie, bronșită cronică, astm, TBC. Schimbarea caracterului tusei la un vechi fumător poate reprezenta un alt semn. Asocierea dispnee, a unor simptome generale  – astenie, scaderea apetitului, scadere ponderala sau apariția unor complicații ale pleureziei.

Cancerul bronhopulmonar este o boala parșivă, puțin simptomatică o lungă perioadă de timp

Care sunt principalele simptome care ne pot da de gândit că poate fi vorba de cancer?
Din păcate 7 pacienți din 8 cu cancer bronhopulmonar nu au simptome care să determine prezentarea la medic. CBP este o boala parșivă, puțin simptomatică o lungă perioadă de timp. Când prezintă simptome, CBP este de regulă în stadii avansate. Totuși pacienții cu factorii de risc de mai jos, la apariția chiar a unor mici simptome – tuse  cronică iritativă, mai ales cu hemoptizie, scădere ponderală, durere toracică, colecție pleurală, pneumonii recidivante se vor prezenta la medic  (de familie sau specialist pneumolog).

Printre factorii de risc pentru CBP se fală expunerea profesională sau domestică prelungită (fumatori sau exfumatori de anvergură, persoane expuse la noxe respiratorii carcinogene – AZ, Ni, Cd, Uraniu, Plutoniu, siliciu, arsenic, Co, Radon gazos, iradiere, hidrocarburi aromatice, aldehide, amine, materiale –  vopsele, gaze de combusție, materiale radioactive, fum, fumat pasiv, aerosoli sulfatați, solvenţi, coloranţi, cauciuc, mase plastice. De asemena, prezintă risc presoanele cu istoric de iradiere pentru alt cancer (de san , limfom), cei cu boli cronice respiratorii  – BPOC, fibroze, sechele postTBc, bronsiectazii, alte neoplazii concomitente sau rude cu CBP.

Care sunt cele mai noi metode de diagnosticare a cancerului bronhopulmonar? Cum se stabileşte diagnosticul în cazul cancerului pulmonar?

Examenul clinic larg, examenul imagistic  – inițial radiografie toracică apoi CT, PET – CT  și RMN cerebral (pentru stadializare). Bronhoscopia cu biopsie (uneori EBUS  – endobronchial ultrasound sau mediastinoscopie) Alte biopsii – ganglionară, cutanată, pleurală. De asemenea, imunocitohistochimia cu precizarea unor fenotipuri tumorale speciale sau mutații genice tumorale care beneficiază de tratamente «target»,  ce au dovedit ameliorarea duratei de supraviețuire și a calității vieții.

Cea mai bună prevenție este evitarea expunerii la factorii de risc, mai ales neînceperea fumatului

Ne puteți oferi câteva sfaturi pentru a ne proteja de cancerul bronhopulmonar?

Cea mai bună prevenție este evitarea expunerii la factorii de risc cunoscuți prezentați mai sus, mai ales NEÎNCEPEREA FUMATULUI și renunțarea precoce la fumat, evitarea fumatului pasiv (de către fumatori și nefumători, dar și respectarea legislației antifumat), evitarea expunerii la noxe de combusție, gaze, biomasă, poluare, etc..

Activitatea fizică susținută scade riscul de cancer (de orice tip) și crește imunitatea. Asigurarea unei alimentații diversificate și a unui somn odihnitor (peste 7 ore), dar și combaterea supragreutății și a obezității sunt activități menite să asigure o stare bună de sănătate și să contribuie la profilaxia antiCC.

Cine mai face parte din echipa multidiciplinară implicată în tratarea cancerului pulmonar? Din experiența dvs., există în realitate o colaborare strânsă între specialiști?

Echipa multidisciplinar pentru diagnosticul corect al CBP și tratamentul  complex al acestuia este compusă din: Pneumolog, Medic imagist (CT, RMN), Oncolog + radioterapeut, chimioterapeut, Histopatolog, Chirurg toracic.

Desigur  există o colaborare strânsă între specialiști (mai ales între pneumolog și oncolog), dar încă nu s-a realizat funcționarea ordonată a «Comisiei de oncologie» care să se întalnească regulat (cel puțin o dată de lună), care să implice toți specialiștii ce pot ajuta începerea rapidă a celui mai indicat tratament și care uneori să înlesnească efectuarea unor investigații de vârf, rapide, scumpe….