American Cancer Society (ACS) estimează că în 2023 cancerul bronhopulmonar va reprezenta prima cauză de deces prin boli oncologice, atât la bărbați cât și la femei. Tumorile bronhopulmonare reprezintă o provocare atât pentru pacient, care este supus unor investigații invazive, dureroase sau neplăcute, unor tratamente chimioterapice uneori greu de tolerat, grevate de multe efecte adverse și complicații, dar și pentru cadrele medicale care sunt puse de multe ori în situația aplicării doar unui tratament paliativ impus de descoperirea tardivă a bolii.
O primă etapă a managementului cazului suspicionat de tumoră bronhopulmonară este reprezentată de stabilirea unui diagnostic histopatologic și imunohistochimic odată cu aplicarea algoritmului de diagnostic pentru precizarea extinderii bolii cu încadrarea în stadiul TNM. Accesul în timp util la investigațiile de înaltă performanță poate fi o primă provocare pentru acești pacienți.
Printre factorii care contribuie la alegerea unui tratament potrivit se numără: vârsta pacientului, comorbiditățile, extinderea anatomică a tumorii, tipul histologic, prezenta anumitor markeri moleculari, accesul la tratamente, calitatea îngrijirilor medicale, instalarea unor reacții adverse sau complicații.
Cercetările efectuate în ultimele două decenii au adus contribuții importante la aplicarea tratamentelor personalizate, pornind de la caracteristicile moleculare ale bolii (EGFR, ALK, PD-L1,etc). Aceste tratamente au drept consecință prelungirea supraviețuirii, menținerea unei calități mai bune a vieții pacienților prin creșterea eficacității și reducerea efectelor secundare ale tratamentului.
Prezentarea de față are drept scop readucerea în atenția lumii medicale a acestei patologii și sublinierea importanței prevenției prin educația medicală continuă adresată populației.