”Pacienţii cu tulburări afective și nu numai, care se prezintă la spital sau în ambulator sunt persoane de vârste diferite, care pot desfășura o activitate profesională sau care pot fi pensionaţi. Evaluarea lor se va face pentru toate afecţiunile pe care ei le au, stabilindu-se o prioritate a consulturilor în funcţie de gradul de severitate al afecţiunilor și de încadrarea în risc vital. Altfel spus, există o colaborare între psihiatru și medicul internist, neurolog, diabetolog, cardiolog, etc.  Evoluţia afecţiunilor psihice și somatice este în strânsă dependenţă în sensul că DZ se poate decompensa chiar în prezenţa unui tratament adecvat dacă pacientul respectiv are și o tulburare depresivă nediagnosticată și netratată. Depresia netratată asociată la un pacient cu infarct miocardic crește de aproximativ cinci ori riscul de  mortalitate, comparativ cu pacienţii care nu au depresie asociată.  În ultimii ani, din ce în ce mai mult există această colaborare strânsă între diversele specialităţi medicale, pentru a gestiona cât mai bine afecţiunile pacienţilor noștri. Mai trebuie menționat faptul că în stabilirea unei scheme terapeutice fiecare dintre medicii curanţi ţine seama de interacţiunile medicamentoase, dar în același timp sunt atenţi la interacţiunile medicamentoase și riscul iatrogen.”