Conventiile internationale la care Romania a aderat protejeaza dreptul fiintei umane la viata si ocrotirea sanatatii, dar, in aceeasi masura, protejeaza dreptul la autonomie personala si la recunoasterea capacitatii juridice, indiferent de dizabilitate. In Romania, existenta capacitatii de exercitiu (implicit a dreptului de a semna acte juridice in nume propriu) pentru persoana majora este prezumata iar inexistenta acesteia este stabilita de catre instanta, in temeiul unei proceduri civile.
In cursul anului 2020, instanța română de contencios constituțional a constatat neconformitatea dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil, care stabileau că persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, urma a fi pusă sub interdicție judecătorească, cu prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3),art. 16 alin. (1) și art. 50, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1), și prin prisma art. 12 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități. In acest context, in luna mai 2022 a fost publicata in Monitorul Oficial Legea 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative. Legea introduce mai multe reglementari in scopul implementarii principiilor Conventiei pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati. In prezent, prevederile legii 140/2022 sunt in curs de implementare.
In cazul interventiilor medicale, decizia de a accepta sau a refuza un act medical propus apartine pacientului. Situatiile in care pacientul nu este capabil sa semneze un consimtamant valid sunt problemetice si interpretabile sub legislatia din Romania si duc la riscuri atat pentru personalul medical (risc litigios, nivel crescut de stres) cat si pentru pacient (risc de incalcare a autonomiei sau de nerespectare a dreptului la sanatate).
In cadrul prezentei comunicari, autorii isi propun sa aduca in atentia participantilor o comparatie intre sistemului medical din Romania respectiv din Marea Britanie cu privire la unele aspecte legate de obtinerea consimtamantului informat din partea persoanelor cu discernamant posibil afectat. De asemenea, prezentarea propune un mod de abordare a acestor situatii care sa diminueze riscul litigios, tinand cont atat de prevederile legale din Romania cat si de principiile Conventiei privind drepturile persoanelor cu dizabilitati.